Scurt istoric

Şcolile din Costişa şi oamenii acestora

Primele încercări de organizare a învăţământului din Moldova le iniţiază Gheorghe Asachi, în 1827. În anul 1830, judeţul Neamţ avea trei şcoli particulare cu predare în limba română, în oraşul Piatra-Neamţ şi una în cadrul bisericii „Adormirea” din Târgu Neamţ, unde a studiat şi Ion Creangă.

Începuturile învăţământului rural îşi consemnează originile într-o lucrare referitoare la înfiinţarea acestui învăţământ datată 24 ianuarie 1838. „Aşezământul pentru reorganizarea învăţăturilor publice în Principatul Moldovei”, elaborat în 1851 de o comisie din care făcea parte Petrache Cazimir, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri şi C. Hurmuzache, prevedea restatornicirea limbii naţionale ca limbă de predare, extinderea predării ştiinţelor, punerea bazelor învăţământului superior, precum şi înfiinţarea de şcoli primare în fiecare plasă şi eliminarea bătăii în rândul pedepselor.

Legea Organică, cu toate prevederile ei, s-a aplicat doar parţial din lipsa fondurilor. Aprobarea şi dezbaterea ei în colectivităţi a deschis, însă, calea spre o nouă concepţie privind instrucţia şi educarea copiilor ţării. Ca urmare a prevederilor Legii Instrucţiunii Publice s-au înfiinţat, în judeţ, 12 şcoli noi săteşti printre care şi Şcoala Costişa.

Odată cu punerea în practică a Legii Instrucţiunii Publice, din 1864, ia fiinţă la Zbereşti – Costişa prima şcoală primară din comună. Aceasta şi-a deschis porţile în luna martie 1865 cu un număr de 22 copii sub conducerea învăţătorului Alecu Ciurea. La cursuri veneau copii din Dorneşti, Zbereşti, Orbic şi o parte din satul Costişa. Învăţătorul Alecu Ciurea a lucrat mai întâi la Şcoala Rediu, judeţul Neamţ şi apoi a venit în Zbereşti. La şcoala din Rediu, tânărul învăţător preda după metoda monitorului, toată truda învăţătorului reducându-se la a arăta odată lecţia. Învăţătorul Alecu Ciurea a lucrat în comună 21 de ani. Neavând familie, s-a dedicat activităţii şcolare.

În perioada 1886-1898 au suplinit învăţătorul Gheorghe Crivăţ urmat de Gheorghe Mitrea, iar în perioada 1899-1900, Vasile Hanganu.

Cursurile şcolare începeau la 1 septembrie şi se încheiau la 25 iunie. Legea Instrucţiunii Publice prevedea şi modul de sancţionare a părinţilor ce nu-şi trimiteau copiii la şcoală. Câte 10 bani pentru fiecare zi absentată. Învăţătorii aveau obligaţia să ţină evidenţa strictă a absenţelor şi să aplice amenzile, altfel plăteau din salariul lor. Procesul de instrucţie se baza la toate clasele pe monitori şi pe placă, plumb şi burete. Deosebirea consta prin faptul că la clasa I plăcuţa era mai mică decât la celelalte clase. În ceea ce priveşte rechizitele şcolare, toţi elevii trebuiau să aibă condei cu peniţe, creion, radieră, călimară înfundată şi cerneală violetă. Învăţătorii din comună aveau libertatea să aleagă ce rechizite urmau să folosească copiii. Nu s-a exagerat cu cerinţele deoarece elevii erau săraci şi mulţi nu aveau de unde să şi le procure. Din discuţiile purtate cu doamna învăţătoare Maria Groapă, aceasta ne povestea că mulţi ani a cumpărat cu banii proprii caiete şi creioane pentru unii dintre elevi.

La 9 martie 1896, se aprobă Legea pentru facerea clădirilor şcolare primare şi înfiinţarea Casei şcolilor. În acelaşi an, Legea Învăţământului suferă modificări. Ministrul Instrucţiunii Publice, Petre Poni, stabileşte în acest sens înfiinţarea grădiniţelor pentru copii şi înfiinţarea cursurilor de alfabetizare pentru adulţi. Doi ani mai târziu apare Legea Spiru Haret, care prevede ca şcoala secundară să cuprindă două cicluri: gimnaziul şi liceul. Totodată, se stabileşte ca aprecierea cunoştinţelor elevilor să se facă cu note de la 1 la 10.

La Şcoala Primară Zbereşti, secolul XX este început cu primul învăţător titular. Fost revizor şcolar, Alexandru Ionescu are meritul de a fi primul intelectual ridicat de pe băncile Şcolii Zbereşti şi care a revenit comună. Şi-a desfăşurat activitatea între anii 1900-1915, după care este numit director la Şcoala Nr. 1 Piatra-Neamţ (sediul actualului Muzeu de Artă din Piatra-Neamţ, lângă Turnul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt).

Menţionăm că, deşi aflată la început de drum, Şcoala Zbereşti a pregătit corespunzător o serie de viitori intelectuali cum ar fi: învăţătorii Vasile Hanganu, D. Dimitriu, N. Macovei, I. Popa şi Olimpia Dimitriu; apoi preotul V. Dimitriu, fraţii Dumitru şi Calistrat Bogdan, Teodora Dimitriu ş.a.

Alexandru Ionescu a fost şi primul preşedinte al primei bănci a învăţătorilor nemţeni. Banca Corpului Didactic înfiinţată în 1924.

Încă de la înfiinţare (1865), şcoala a funcţionat în spaţii închiriate. Abia în 1906 a fost construit localul, având două săli de clasă, şi locuinţă pentru învăţător. Construcţia Şcolii Zbereşti a fost condiţionată de posibilitatea frecventării şcolii de către copiii din Dorneşti, Mănoaia, Costişa, Orbic şi Zbereşti. De altfel, timp de 24 de ani (1865-1889), o parte din copiii din satul Orbic au urmat cursurile la prima şcoală din comună.

Construcţia şcolii s-a realizat cu sprijin local şi mai ales cu sprijinul Irinei Argyropoulo, proprietara moşiei Costişa. Şcoala are ferestre tip Spiru Haret, săli de clasă mari, cu plafoane ridicate. În aceste condiţii, încălzirea claselor se realiza foarte greu. Prima şcoală a comunei a fost dotată şi cu o suprafaţă de aproximativ 0,5 ha de teren, din care jumătate era livadă şi grădină, iar cealaltă jumătate era teren de joacă pentru elevi.

În afară de cele două săli de clasă, unitatea dispunea şi de o cancelarie şi o sală pentru hărţi şi materiale didactice. Anul construcţiei a fost săpat pe temelia din piatră a localului, în partea de nord, inscripţie care a fost acoperită odată cu prelungirea şcolii, în 1962, cu încă două săli de clasă.

Irina Argyropoulo a mai donat primei şcoli din comună şi un clopot special construit pentru anunţarea pauzelor. Având o înălţime de 35 cm şi un diametru al deschiderii maxime de aproximativ 25 cm, clopotul avea un sunet puternic, ce putea fi auzit de departe. Clopotul a fost dus la şcoala de centru în 1981.

Poziţionarea şcolii a fost determinată şi de existenţa, în acea zonă a unui izvor natural cu debit mare şi care putea asigura necesarul de apă al şcolii. În perioada 1906-1959, în această unitate şcoalară a funcţionat numai ciclul primar. Învăţătorii care au lucrat în acest interval de timp au dovedit că sunt adevăraţi dascăli ai satului.

Începând cu anul 1919, datorită faptului că numărul de copii a crescut, s-a creat un al doilea post pe care a fost titularizată Olimpia Dimitriu, un alt intelectual crescut şi instruit în comuna Costişa.

Cursurile la Şcoala Primară Zbereşti s-au desfăşurat sub coordonarea celor două cadre, funcţia de director având-o învăţătorul Gheorghe Iamandi. În 1927, s-a înfiinţat cel de-al treilea post însă nu se ştie cine a lucrat pe el, în anul şcolar 1927-1928. În anul 1928, a fost titularizată învăţătoarea Aurelia Simionescu. Cele trei cadre didactice îşi desfăşurau activitatea cu un număr de copii ce varia între 90 şi 95.

Anul 1928 gaseste doua scoli primare in satul Manoaia si Sberesti.

In 1961 se da in folosinta Scoala Nr.1 Costişa prin refacerea unui fost adapost de animale.

Anii urmatori, respectiv 1970 , aduc alte trei noi scoli in satele Frunzeni, Manoaia, Dornesti, urmand mai apoi desfiintarea uneia dintre ele, respectiv Scoala din Dornesti din cauza numarului redus de elevi.

In 1980 se construieste actuala unitate scolara, ce cuprinde toate nivelele de invatamant.

Aceasta este singura unitate cu personalitate juridica, scoala din Frunzeni comasandu-se cu Scoala Gimnaziala Costisa in 2012, iar Scoala Manoaia devenind structura a scolii coordonatoare, avand actualmente doar invatamant prescolar. Toate spatiile de scolarizare de pe raza comunei sunt autorizate sanitar.